Biologie

miercuri, 4 iunie 2008

DICTIONARI DE TERMENI BIOLOGICI

A

acizii nucleici – macromolecule complexe prezente, mai ales, in nucleu,
cu rol in sinteza moleculelor proteice si in transmiterea
caracterelor ereditare; se cunosc doi acizi nucleici : acidul
dezoxiribonucleic (ADN) si acidul ribonucleic (ARN);
amfibieni – vertebrate adaptate atat la mediul acvatic cat si la cel terestru;
amitoza – tip de diviziune directa ce se realizeza prin aparitia unui perete
despartitor care imparte continutul celulei in doua celule fiice;
anafaza – faza a mitozei in care cromozonii se rup in jumatati si sunt trasi
spre polii celulei;
anatomia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul structurilor interne ale
organismelor;
androceu – totalitatea staminelor dintr-o floare;
angiospermele – cele mai evoluate plante, adaptate celor mai variate conditii
de viata ale mediului terestru;
archebacteriile – cele mai vechi bacterii, imobile;
artropode – animale cu corpul segmentat, picioare articulate ce folosesc la
alte functii inafara de locomotie (prehensiune,masticatie);
autoreglarea – adaptarea permanenta a sistemului biologic cu conditiile de
mediu;B

bacterii – organisme unicelulare de diverse forme;
biochimia – stiinta care explica procesele vietii prin procese chimice;
biocibernetica – explica in termeni cibernetici mecanismele biologice;
biofizica – stiinta ce aplica metodele si principiile fizicii in cercetarea
organismelor vii;
bioingineria – un complex de metode si tehnici de lucru cu materialul
genetic in scopul obtinerii de organisme cu insusiri noi;
biologia – stiinta care studiaza viata;
bionica – stiinta limitrofa ce se ocupa cu copierea individului uman in plan
tehnic;
bios – viata;
biotehnologia – stiinta limitrofa ce utilizeza microorganismele in procesele
tehnologice;
botanica – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul plantelor;

C

caliciu – totalitatea sepalelor;
celula – unitatea biologica structurala si functionala a materiei vii;
centrozomul – componenta a celulei ce apare la inceputul de diviziune al
nucleului; ei fixeaza fluxul de diviziune;
chemoreceptia – sensibilitatea fata de substantele chimice;
chemosinteza – tip de nutritie realizat de organele inferioare prin care se
transforma substantele chimice toxice in radicali netoxici;
ciliofor – purtator de cili;
citoplasma – substanta fundamentala a celulei ce umple continutul celulei;
citos – celula;
ciupercile – organisme eucariote, unicelulare sau pluricelulare; corpul este
alcatuit din hife care formeaza un miceliu;
cloroplastele – tip de plastide ce contin clorofila si au rol in fotosinteza;
corola – totalitatea petalelor;
cresterea – acumularea cantitativa de substante;
criobiologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu organismele ce traiesc in
gheturi;
cromoplastele – tip de plastide ce contin pigmenti (dau culoarea petalelor,
fructelor etc.);
D

dezvoltarea – saltul calitativ realizat in urma acumularilor de substante;
dictiozonii (Aparatul Golgi) – componenta a celulei cu rol in secretie;
dimorfism sexual – ansamblu de trasaturi caracteristice care deosebesc cele
doua sexe;
E

echilibru dinamic – se realizeza prinscimbul permanent de energie si materie
a organismului cu mediul;
echinoderme – animale exclusiv marine, pelagice sau de mari adancimi;
ecologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul relatiilor organism
mediu;
embriologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu dezvoltarea embrionara;
endo – interior;
endocrin – (glanda endocrina) care isi varsa secretia direct in sange;
etologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu comportamentul organismelor;
excitabilitatea – raspunsul specific dat de celula la actiunea diferitilor factori
de mediu;
excretia – procesul prin care se elimina la exterior substantele rezultate in
urma dezasimilatiei;
exo – exterior;
exocrin – (glanda exocrina) care isi varsa secretia intr-o cavitate; extrabiologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu existenta organismelor in
spatiul extraterestru;
F

familia – cuprinde genuri inrudite;
fecundatia – unirea celor doua celule sexuale;
ferigile – primele plante superioare al caror corp este alcatuit din organe
vegetative adevarate;
fiziologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul functiilor organsmelor;
fotoreceptia – sensibilitatea fata de lumina;
G

genetica – ramura a biologiei ce se ocupa cu ereditatea si variabilitatea
organismelor;
genul – cuprinde mai multe specii cu caractere foarte apropiate intre ele;
gimnospermele – plante cu semintele inchise in fruct;
glanda – organ care produce o secretie;
H

haustori – colti ai plantelor parazite cu care se extrage seva elaborata;
hermafroditism – prezenta celor doua organe de reproducere;
hidroscopicitate – prorietate de a capta apa;
hidrogenbacteriile – bacterii ce traiesc pe medii in descompunere si produc
hidrogen sulfurat (H2S);
histologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul tesuturilor vegetale
si animale;
homocromie – aspect coloristic adaptat la mediu;
hormon – biocatalizator; grabeste viteza de reactie a organismului;
I

imunitatea – rezistenta organismelor fata de agentii patogeni;
increngatura – cuprinde mai multe clase cu caractere asemanatoare;
integralitatea – presupune functionarea tuturor componentelor sistemului;
interferon – substanta ce blocheaza infectia virala;
insecte – animale cu corpul acoperit de chitina si format din cap, torace si
abdomen;
K

karios – nucleu;
L

leucoplastele – tip de plastide ce au rol in sinteza si depozitarea unor
substante;
lichenii – organisme simbionte formate dintr-o ciuperca si celulele unei alge
verzi unicelulare, mai rar o cianobacterie;
lizozomii – componenta a celulei ce descompune continutul sau; contin
enzime proteolitica;
M

mamifere – cele mai evoluate vertebrate datorita urmatoarelor caracteristici :
perfectionarea encefalului, fecundatia interna face posibila
reproducerea in orice conditii de mediu si capacitate de
termoreglare;
manta – membrana bogat vascularizata;
mecanoreceptia – inregistrarea fortei gravitationale, atingerii, curentilor de
apa, vibratiilor sonore;
meioza – procesul de diviziune celulara ce duce la formarea celulelor
sexuale; materialul ereditar este pe jumatate decat cel din celula –
mama;
meristem – tesut format din celule in care se continua diviziunea (tesut de
crestere); dupa pozitia lui poate fi apical, intercalar si lateral;
membrana celulara – componenta a celulei ce delimiteaza celula, are rol de
protectie si mediaza schimburile de substante;
metabolismul – totalitatea transformarilor care au loc in celula in urma
schimbului de materie si energie cu mediul;
metafaza – faza a mitozei in care apare fusul nuclear format din proteine
contractile; cromozonii se aseaza in plan ecuatorial formand
placa metafaza;
microbiologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu structura celulelor;
mimetism – imitarea unor specii ce pot speria pradatorul;
miscarea – presupune deplasarea activa a unor constituienti celulari si
curenti citoplasmatici ce antreneaza continutul celular;
mitocondria – enzime oxido-reducatoare ce participa la respiratia celulei;
stocheaza energia celulara;
mitoza – procesul de diviziune celulara ce are loc la formarea celulelelor
corpului; numarul de cromozoni din celula - mama se pastreaza la
fel si in celulele – fiice;
mixocrin – (glanda mixocrina) cu secretie dubla (exocrin si endocrin);
morfologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu aspectul exterior al
organismului;
muschii – primele plante verzi de uscat;

N

nastie – miscare determinata de intensitatea unui excitant;
neuron – celula nervoasa; singura celula care nu se reface;
nucleul – componenta a celulei de obicei sferica, situata central, ce poate
contine unul sau mai multi nucleoli; in jurul nucleolilor se gaseste
o substanta numita nucleoplasma; in nucleoplasma se gaseste
ADN si proteine; nucleul contine peste 90% din acizii nucleicii din
celula;
nutritia – proces prin care organismele realizeaza schimburile de materie si
energie cu mediul extern;
O

oikos – casa;
omatide – fatede hexagonale intalnite la ochii insectelor;
oosfera – gametul femeiesc la plante;
ordinul – grupeaza mai multe clase cu caractere comune;
organismele vii – sisteme biologice in care au loc un permanent schimb
de materie si energie cu mediul;
osmoza – un proces de trecere de la o solutie concentrata la o solutie cu
concentratie mai mica atunci cand cele doua solutii sunt separate
de o membrana vie;
ovipar – care se inmulteste prin oua;
ovovivipar – ouale se dezvolta in corpul mamei si tot aici din ele ies puii
care vor fi expulzati in mediul extern;
ovulul – gametul femeiesc la animale;
P

paleontologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul fosilelor;
parenchim – tesut format din celule cu diametrul longitudinal egal cu cel
transversal;
pasari – vertebrate superioare adaptate la zbor, avand corpul aerodinamic;
peretele celular – componenta a celulei vegetale ce da rezistenta celulei;
poate contine lignina, celuloza, ceara etc.
planta – talpa;
plastidele – exista trei tipuri : cloroplastele , cromoplastele si leucoplastele;
polenizarea – transportul graunciorului de polen de pe stamina pe stigmat;
pro – primul;
profaza – faza a mitozei in care se dezintegreaza membrana celulara, se
dubleaza materialul ereditar si se structureaza in cromozoni;
provirusul – virusul decapsidat integrat in cromozomul celulei-gazda;
prozenchim – tesut format din celule cu diametrul longitudinal mai mare
decat cel transversal;
pteros – aripi;
pterigiu – membrana acoperita cu puf, ce uneste membrele liliacului;
R

regn – cea mai mare unitae de clasificare care reuneste increngaturile cu
caractere comune;
reproducerea – procesul prin care se asigura continuitatea speciei;
reptile – tetrapode terestre (majoritatea) cu tegumentul uscat, ingrosat, si
acoperit cu solzi cornosi;
respiratia – schimbul de gaze dintre organism si mediu;
reticulul endoplasmatic – componenta a celulei formata dintr-un sistem de
canaliculi ce acopera intreaga suprafata a celulei;
el mareste de mii de ori suprafata functinala;
ribozomi – componenta a celulei ce contine proteine si ARN, cu rol in
sinteza proteinelor;
S

semiparazite – plante ce extrag seva bruta si sunt capabile sa o elaboreze;
sim – impreuna;
sistem biologic – format din componente care indeplinesc un rol
determinand pe asamblu functia sistemului;
specia – unitatea de baza in clasificarea organismelor, cuprinzand indivizi cu caractere asemanatore;
spermatia – gametul barbateasc la plante;
spermatozoidul – gametul barbatesc la animale;
spongieri – animale coloniale fixe, cu simetrie radiara;
statocisti – receptori de echilibru;
T

tactism – miscare manifestata de plantele nefixate;
taxonomia – stiinta clasificarii vietuitoarelor;
telofaza – faza a mitozei in care fiecare jumatate de cromozon isi reface
jumatatea pierduta; se reface membrana nucleara, numarul de
cromozoni in celulele nou formate fiind identic cu cel din celula
mama;
tesutul – o grupare de celule de acelasi fel ce indeplinesc aceleasi functii;
tropism – miscare realizata paralel cu excitantul;
U

unisexuat – care contine un singur tip de organe reproducatoare;
V

vaccin – ser ce contine virusi a caror virulenta este redusa la jumatate;
vacuolele – componenta a celulei vegetale formata din vezicule ce contin
substantele aparute in urma activitatii celulare;
vertebrate – animale cu scheletul axial reprezentat de coloana vertebrala,
corpul alcatuit din cap, trunchi, coada si membre, cu
musculatura diferentiata si sistemul nervos diferentiat in
sistemul nervos central si sistemul nervos periferic;
viermi – metazoare triploblaste la care apare mezodermul;
virion – unitatea morfofunctionala a virusurilor;
viroze – boli produse de virusi;
virusii – particule cu organizare rudimentara, situate la limita dintre materia vie si cea nevie;
vivipar – care naste pui vii;
Z

zoologia – ramura a biologiei ce se ocupa cu studiul animalelor;
zoon – animal

Legislatia privind protectie mediului

miercuri, 23 aprilie 2008

Zonele de vegetatie

ZONA STEPEI VEGETATIA SI FAUNA ROMANIEI, ZONA PADURILOR

VEGETATIA SI FAUNA ROMANIEI

Vegetatia si fauna Romaniei este variata si bogata in specii.

Factorii care determina varietatea vegetatiei si faunei sunt:

-asezarea geografica

-relieful prin altitudine

-conditiile climatice 32839njr99xns9j

-actiunea omului

In tara noastra se deosebesc 3 zone de vegetatie:

1.Zona stepei

2.Zona padurilor jn839n2399xnns

3.Zona alpine

1.ZONA STEPEI

Raspandire: C.Baraganului, Pod. Dobrogei, C. Siretului Inferior.

Conditii climatice:

-clima continentala excesiva

-t.m.a.=10-11⁰C

-p=400-450mm

-veri secetoase si ierni geroase

Vegetatie: colilia, spinul vantului, negara, paiusul, pirul

Arbusti: macesul, porumbarul

Fauna

Mamifere:popandaul, harciogul, soarecele de camp, orbetele, iepurele de camp, bizamul, dihorul.

Pasari: dropia, prepelita, pitpalacul, graurul, ciocarlia, fasa de camp, eretele alb, privighetoarea, mirela, sticletele.

Fauna acvatica: mreana, crapul, cleanul, carasul, salaul.

Reptile: gusterul, soparla, broasca testoasa.

Zona silvostepei

Raspandire: C. Moldovei, sudul Pod. Moldovei, C. Tecuciului, vestul Baraganului, C. de Vest.

-face trecerea spre zona padurilor

-precip. mai bogate 450-550mm

-pajistile se imbina cu palcurile de padure

-aici pe langa vegetatia de stepa aparsi arbori cum sunt: stejarul pufos, stejarul brumariu, cer, garnita.

2.ZONA PADURILOR

-incepe de la alt. de 150-200m si urca pana la 1600-1800m.Aceasta zona cuprinde 3 etaje.

-etajul stejarului 150-500m

-etajul fagului 500-1200m

-etajul coniferelor 1200-1850m

a.Etajul stejarului (150-500m)

Raspandire: nordul C. Olteniei, C.Boianu, C. Vlasiei, C. Gavanu-Burdea, C. de Vest, Dealurile de Vest, Pod. Getic, vestul Pod. Transilvaniei.

Conditii climatice: clima umeda cu pecip. 5000-600m

Vegetatie:stejarul brumariu, stejarul pufos, stejarul pedunculat, carpenul, teiul, frasinul, artarul, cerul, garnita, jugastrul.

Arbusti: paducelul, porumbarul, cornul, sssangerul, socul negru.

b.Etajul fagului (500-1200m)

-in unele cazuri fagul coboara chiar sub 100m ca de exemplu in defileul Dunarii, C. Romana ( Snagov, Baneasa)

-este etajul cel mai intins ocupand 1/3 din suprafata padurilor din tara noastra.

Vegetatia: fagul. In partile joase se amesteca cu stejarul iar in cele superioare cu coniferele.

Arbusti:alun, soc rosu, lemn cainesc, soc negru.

c.Etajul coniferelor (1200-1850m)

Vegetatia:molid, brad, larice, zada, pin.

Arbusti:caprifoi, coacazul, socul rosu.

Fauna padurilor

Mamifere:ursul, rasul, jderul, lupul, iepurele, veverita, vulpea, dihorul, cerbul, viezurele, mistretul.

Pasari:cocosul de munte, cucuveaua, pitigoiul, pitulicea, iernuca, ciocanitoarea, porumbelul gulerat, forfecuta, gaita, acvila de munte, vulturul negru, sorecarul, corbul.

Fauna acvatica: lipanul, moiaga, lostrita, cleanul, scobarul, mreana, obletul, babusca, bibanul, crapul, pastravul.

Reptile: vipera comuna, soparla de munte, tritonul.

3. ZONA ALPINA

Conditii climatice:clima este rece

-t.m.a.=-2⁰C….0⁰C

-p=peste 1000mm/an

a. Etajul subalpin (1800-2000m)

-face trecerea intre zona padurilor si etajul alpin

Vegetatia: jneapan, ienupar, smardarul.

b. Etajul alpin ( peste 2000m)

Vegetatia: smardar, bujorul de munte, afin, merisor, coarna.

-pajisti alpine.

Fauna din zona alpine

Mamifere: capra neagra, soarecele alb

Pasari: cinteza alpina, fasa alpine, vulturul barbos, acvila de munte.

Reptile: vipera comuna, soparla de munte.

FAUNA DIN DELTA DUNARII

Mamifere: cainele enot, bizamul, mistretul, vulpea, lupul, pisica salbatica, vidra.

Pasari: pelicanul comun, pelicanul cret, lopatarul, egreta, califarul, vulturul codalb, rata salbatica, gasca salbatica, lebada, starcul, tiganusul.

Fauna acvatica: morunul, nisetrul, pastruga, crapul, carasul, stiuca, platica, salaul, somnul.

Reptile: soparla, vipera.

In luncile raurilor se formeaza paduri de lunca numite zavoaie compuse din arbori iubitori de umezeala: salcie, plop.

Vegetatia submediteraneana-defileul Dunarii, valea Cernei, sudul Dobrogei-liliacul salbatic, carpinita, mojdreanul, castanul dulce.

IMPORTANTA PADURILOR

-materie prima pentru ind. prelucratoare

-franeaza eroziunea solurilor

-elibereza oxygen

-intretine un regim bogat de precipitatii

FUNCTIILE PADURII

PADUREA SI FUNCTIILE EI

Scut redutabil împotriva poluarii chimice si fonice, padurea este si un medicament complex pentru trup, minte si suflet

Având în vedere numai faptul ca un singur arbore fabrica zilnic oxigenul necesar pentru 30 de oameni timp de 12 ore, se poate afirma ca padurea este un bun cu valoare inestimabila pentru sanatatea noastra. Aerul ei contine foarte multi ioni negativi care oxigeneaza creierul, stimuleaza toate functiile organelor si întârzie îmbatrânirea.
Anotimpuri diferite, efecte diferite Plimbarile prin padure sunt benefice si celor sanatosi, care resimt efectul încarcarii cu energie pozitiva, dar si celor care sufera de anumite afectiuni, mai mult sau mai putin grave. S-a constatat ca plimbarile prin padure au efecte diferite asupra organismului, în functie de anotimp. Astfel, nu este leac mai reconfortant pentru o persoana deprimata, suferinda de depresie psihica ori nevroza ca plimbarile toamna, prin paduri de artar sau de fag. Chiar si plimbarile pe alei strajuite de arbori înalti sunt benefice daca te simti apatic si lipsit de interes. Plimbarile cu pas domol prin padurile de brad sau de pin sunt recomandate si pentru efortul depus la urcare, acestea fiind în panta. Efortul nu e prea mare, dar accelereaza circulatia, favorizând oxigenarea sângelui. Daca esti agitat se recomanda - atât vara, cât si la începutul toamnei - plimbarile lungi pe malul apelor, printre salcii.
Terapia verde

Pe lânga culoare si fascinatie, padurea este si o nemarginita resursa de stimuli diversi care actioneaza benefic asupra psihicului si deci si asupra întregii sanatati a organismului. Cercetatorii au descoperit ca simplul contact direct vizual cu padurea, 30 de minute pe zi, timp de 6 zile, poate modifica cu pâna la 12% activitatea metabolica. Aceasta s-ar datora faptului ca peste 40% din oameni detin gene ancestrale, vechi de peste 1,5 miliarde de ani, care în contact cu stimulii oferiti de padure echilibreaza automat anumite functii metabolice.

Jocul de lumini si forme
Neurobiologii au aratat ca miscarea haotica a frunzelor verzi este unul dintre secretele silvo-terapiei (terapia in padure). Frecventele de lumina care sunt percepute ca verde al frunzelor, miscate în mod total haotic de adierea vântului ofera un joc de stimuli pe retina. Aceasta trimite impulsuri creierului si glandei epifize de care este legata. Ca urmare, apare o stare de încarcare electrica a creierului, care va lua decizii reglatoare asupra functiilor endocrine în cazul în care sunt dezechilibrate. Prin acest efect, o mare parte din problemele hormonale dispar ca prin minune si sunt reglate 70% din procesele metabolice de care depinde sanatatea noastra.
Totodata, s-a dovedit ca privitul jocurilor haotice ale frunzelor creeaza o stare speciala de functionare a celulelor din creier care secreta hormonul vasopresina, cu un rol important în echilibrul apei si sarurilor din organsim, dar si în reglarea tensiunii arteriale. În acest fel, se poate spune ca simplul contact vizual cu padurea scade riscul de infarct.
Creierul uman este avid de stimuli diferiti, si buna sa functionare depinde de o permanenta stimulare, mai ales vizuala. Padurea ofera un joc special de forme geometrice. S-a dovedit ca imaginile de ansamblu au o actiune specifica asupra creierului. Sistemul nervos astfel stimulat dezvolta noi cai de transmitere a informatiei prin “destuparea” unor retele nefolosite, crescând capacitatea intelectuala, cea de efort psihic, viteza de gândire si memorizare. Cercetatorii considera ca viata în padure ar ascunde o parte din secretul inteligentei uimitoare a majoritatii asa-zisilor salbatici care traiesc în jungla amazoniana sau in Polinezia.Afectiuni care raspund pozitiv la silvoterapie
Boli psihice - terapia este deplin eficienta în orice afectiune inclusa în aceasta categorie, indiferent de anotimp si de tipul padurii.
Boli ale aparatului respirator - plimbarea prin padure aduce alinare si confort acestor suferinzi. Iarna insa e bine ca acestia sa evite padurile de brad sau de molid, alegându-le pe cele de pin. De asemenea, tot în anotimpurile reci sau când este multa umezeala sunt contraindicate plimbarile lungi prin paduri de foioase.
Boli reumatice - hoinareala prin padurile de zada, pin sau stejar isi va face simtite din plin efectele benefice. În timpul iernii, reumaticii se vor limita la padurile de stejar si zada si numai în zile frumoase, cand aerul este uscat.
Convalescenta - în timpul verii sau al zilelor calde de toamna, pentru convalescenti nu sunt contraindicatii la aplicarea acestei terapii. Iarna însa li se recomanda sa se plimbe doar prin padurile de pin, zada sau stejar.

Fondul forestier din România este în prezent de 6,2 milioane de hectare. Potrivit estimărilor, făcute la nivelul Ministerului Agriculturii, ponderea suprafeţelor împădurite în totalul suprafeţei României se situează sub media europeană şi cu mult sub nivelul pe care cercetătorii îl consideră ca fiind un prag minim posibil, respectiv 35%. Peste 800.000 ha de pădure au fost distruse până în 2007, lemnul fiind prelucrat în gaterele neautorizate, iar cea mai mare parte a cantităţii, exportată.

În ceea ce priveşte măsurile pentru regenerarea pădurilor, Romsilva a anunţat ca în 2008 se vor executa lucrări pe o suprafaţă de 15.400 ha, din care 7.830 ha vor fi împădurite. Planurile Romsilva prevăd ca 63% din program să fie realizat în prima jumătate a acestui an şi se vor folosi peste 57 milioane de puieţi din pepinierele proprii.

"Luna Pădurii" are la origine iniţiativa ministrului Cultelor şi Instrucţiunii Publice Spiru Haret, care, în 1901, motivat de o adresă a ministrului de Interne şi la invitaţia academicianului V. A. Urechia, a dat o circulară tuturor directorilor de şcoli pentru a serba 'Ziua Pomilor', prin care fiecare elev era obligat să planteze un arbore.

"Ziua Pomilor" s-a serbat anual, în luna octombrie, până în 1953, când s-a stabilit prin lege realizarea, an de an, a unor acţiuni pe linie silvică, cu un pronunţat caracter educativ.

marți, 15 aprilie 2008

FACTORII POLUARII

Cred că firul de iarbă nu este mai

neînsemnat

Decât călătoria de o zi a stelelor.

Şi furnica e la fel de perfectă

Şi un fir de nisip sau un ou de ciocănitoare,

Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă

Existã, în principal, doua grupe de surse generatoare de praf, cenuºã ºi fum, în atmosfera:

a - surse artificiale
b - surse naturale.

a)Sursele artificiale generatoare de praf, cenuºã ºi fum cuprind, în general, toate activitãþile omeneºti bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazoºi.

O importantã sursã industrialã, în special de praf, o reprezintã industria materialelor de construcþie, care are la bazã prelucrarea unor roci naturale (silicaþi, argile, calcar, magnezit, ghips etc.).
Din cadrul larg al industriei materialelor de construcþii se detaºeazã, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului ambiant, industria cimentului. Materialele de bazã, care intra în fabricarea cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecatã cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute ºi aplicate doua procedee de fabricare:

- procedeul uscat, în care materiile prime sunt deshidratate, fãrâmiþate în mori speciale ºi trecute apoi în cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi înalte;

- procedeul umed, în care materiile prime se amesteci cu apã, apoi în stare umedã se macinã în mori speciale, dupã care, partea rezultatã este trecutã la rândul ei în cuptoare rotative, unde procesul este acelaºi ca la procedeul uscat;

Temperaturile din cuptoare determinã mai întâi fãrâmiþarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin mãcinare, se obþin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele tehnologice descrise produc cantitãþi mari de praf, în toate verigile lanþului tehnologic: uscãtoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare. Din uscãtoare se elimina în atmosferã aproximativ 10% din cantitatea introdusã, în mori, 1-3% din cantitatea prelucratã, în cuptoarele rotative, 10%, iar în procesele intermediare, intre 2 ºi 4%. În total se pierde intre 20 ºi 25% din materia primã prelucratã la procedeul uscat ºi 1045% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este împrãºtiat pânã la distanþa de peste 3 km faþã de sursã, concentraþia acestuia în apropierea surselor, variind intre 500 ºi 2 000 t/km2/an. Fumul constituie partea invizibili a substanþelor ce se eliminã prin coºurile întreprinderilor industriale ºi este constituit din vapori de apã, gaze, produºi incomplet arºi (cãrbune, hidrocarburi, gudroane etc.) ºi alte impurit4i înglobate ºi eliberate cu ocazia arderii.
Fumul are o culoare albicioasa dacã arderea este completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer, precum ºi prezentei în cantitate mare a cãrbunelui ºi a funinginii. Culoarea fumului rar poate fi roºcatã, cenuºie sau bruna, dupã cum cãrbunele conþine fler, aluminiu sau mangan.
Particulele de fum au dimensiuni submicronice (<> ,,A înţelege natura înseamnă a înţelege viitorul,dar a face ceva pentru salvarea naturii,atât de ameninţată azi,înseamnă a contribui la fericirea omenirii.” (E.A.Pora)